December 2, 2015

Icre vegetale din semințe de chia

…vegetale, vegane, ba chiar raw vegane. Culmea e că mai sînt și delcioase „icrele“ din semințe de chia! Rețeta se află pe pagina Ligiei Pop, atît sub formă de text cît și în format video. Tot acolo găsiți mai multe informații despre semințele de chia, despre proprietățile nutritive și alte rețete.  
Nu e prima dată cînd le fac. În urmă cu aproximativ două luni am făcut un desert din semințe de chia, lapte de migdale și piure de fructe, iar din vorba-n vorba cu fetele ( merci, Flory dragă ), știți cum e pe facebook, am ajuns la această rețetă. Pe atunci, am preparat „icrele“ cu ulei de floarea soarelui; probasem cîndva uleiul de in, dar cum mi s-a părut prea amărui am renunțat a-l folosi în bucătărie. Însă nu am renunțat la ideea de a încerca cîndva această salată de icre vegane cu ulei de in, deoarce Ligia spune că tocmai acesta este răspunzător pentru aroma de pește. Așa că, am cumpărat o sticluță mititică de ulei de in, restul ingredientelor le am mereu în casă, și m-am pus pe treaba…dacă asta se poate numi treabă :D  
Rețetă este simplă, necesită puține ingredente, se prepară rapid și tot așa rapid se poate și consuma.  
Nu vă temeți de gustul amărui al uleiului de in! Chiar nu se simte, iar sălățica de icre din chia e mult mai gustoasă decît cu ulei de floarea soarelui.  
Dragă Ligia, mulțumesc pentru rețetă!




Ingrediente: 


  •  75 g semițe de chia, nu contează culoarea 
  •  100 ml apă  
  •  1 lamîie mică, doar zeama 
  •  1 ceapă mică, tocată cît de fin vă place 
  •  sare de Himalaya, după gust 
  •  75 ml ulei de in, presat la rece* 


*data viitoare pun doar 60 ml ulei. Iese foarte bine și cu 75 ml, și nu e altfel la gust și nici nu iese mai „uns“, ci pur și simplu e suficient după părerea mea. Nu vă lăsați impresionați de uleiul care iese ușor spre margini. Amestecați puțin și imediat se leagă. Oricum, jonglați cu ingredientele după plac și gust. Mie de exemplu îmi place gustul mai acrișor, așa că am folosit zeamă de la o lamîie întreagă.



Mod de preparare:

Am pus apa cu zeama de lamîie și sarea într-un vas. Am adăugat semințele de chia și am amesetcat bine. Între timp am curățat și tocat ceapa. Timp de 6-8 minute am învîrtit cu lingura cînd și cînd, pentru a verifca consistența. Cînd au fost legate bine, am adăugat ceapa tocată și am amestecat puțin, după care am turnat uleiul și amestecat din nou. Am probat pe loc! Bun de tot!





November 23, 2015

Struguri murați, degustare!

Vă mai amintiți de strugurii murați? Aici se pregăteau pentru odihna de patru săptămîni, în cămară. I-am dus în beci, pentru că acolo era răcoare. Am avut o toamnă călduroasă, iar cămara fiind în casă...mă gîndeam să nu le fie strugurilor prea cald, plus că, așa la vedere, ar fi tras cu ochiu' și poate i-aș fi eliberat prea repede din borcane.  
Așa, deci azi, am desfăcut ambele borcane - după cîteva zile am pus și un borcan cu alt fel de struguri de care nu am pomenit aici, pe blog, doar pe pagina mea personală de facebook. În plus față de cei albi, strugurii ăștia s-au aflat în compania unui bețișor de scorțișoară rupt în două. Nici nu știu care mi-au plăcut mai mult! Așa mult mi-au plăcut! Cei albi au fost foarte buni în stare crudă. Aromați, parfumați și foarte dulci.  Şi-au păstrat aroma excelent! Un deliciu! 
Cei mai roșcovani, au fost dulci, dar nu foarte parfumați. Scorțișoara a completat parfumul, aromatizindu-i într-un mod deosebit, delicios! Deci ăștia merg fantastic cu brînzeturile alea "teribil măturate" de care pomenea Costin. La fel de bine cred că ar merge pe lîngă o pastramă din piept de rată, chiar confit...pe lîngă multe altele, dar mai bine hotărîți voi, cum va dictează papila, după degustare. O murătură deosebită! 
Cei cu scorțișoară potrivesc minunat acum, în perioada sărbătorilor. Încă se mai găsesc struguri buni pe piață. Dacă va grăbiți, ați putea avea struguri murați pe lîngă aperitivele de Crăciun. Mîine mai pun un borcănel, două...poate. Mai mari :D 





November 17, 2015

Pateu de rață

Am avut o rață frumoasă, de la țară, pe care am copt-o, dar nu despre asta e vorba. Ţăranul a fost generos și m-a cadorisit cu ficatul de la trei rațe. Rațe obișnuite, dintr-alea de curte, cu ficat normal. De obicei le vinde fără măruntaie, dar eu le vreau cu toate cele. Despre rața coaptă nu vă povestesc, pentru că nu am pregătit nimic nou și nici special, însă din ficați am făcut un pateu. Cele cumpărate, deși se numesc „pateu de rață“ nu sînt 100% din ficat și carne din rață, nici măcar cele scumpe din magazine gourmet. Unele au chiar carne și grăsime de porc printre ingrediente. Nu-s rele nici astea, dar voiam un pateu "pur" din ficat, carne și grăsime de rață.  
Pentru prepararea pateului am folosit o bucățică de piept din rața coaptă, și pentru că a avut destulă piele grasă pe gît și în partea de jos, înainte de coacere am îndepărtat-o, tăiat-o bucăți, am pus-o la topit și așa am obținut și olecuță de untură. Finalui a ieșit o minunăție!  



Ingrediente:


  •  200 g ficat de rață 
  •  100 g carne de rață, coaptă 
  •  2 cepe mititele 
  •  1 cățel mic de usturoi 
  •  50 ml vin alb 
  •  sare, piper 


  •  untură de rață 

Ceapa am feliat-o fidelute, am prăjit-o cît să se înmoaie în puțină untură de rață, am adăugat ficatul tăiat felii/bucăți și usturoiul dat pe răzătoarea cu dinți fini, am săltat de cîteva ori tigaia. Am adăugat puțin vin alb încălzit și am lăsat să scadă pe foc iute. În cîteva minute, alcoolul se evaporă. Probabil nu complet, timpul fiind totuși destul de scurt. Dacă vor mînca și cei mici din acest pateu, renunțați la vin. Adăugați eventual două degete de suc de mere natural. Cel de struguri nu l-aș recomanda, fiind prea dulce. Se potrivește de  sare și piper. 
După răcorire am pus ficatul cu ceapă în blender, am adăugat și bucata de piept de rață coaptă, rupt în cîteva bucăți și le-am mărunțit. Aș fi vrut să iese puțin mai grob, dar cîteva secunde în blender…și textura a ieșit mai fină decît mă așteptam.  
Înainte de a transfera pateul în frigider, degustați și potriviți de sare și piper dacă e nevoie.  
Eu l-am împărțit în două, în forme de sticlă. Deasupra am turnat untură topită, ajunsă la temperatură camerei. Astfel, suprafața pateului nu oxidează. Pateul se poate „sigila“ cu unt topit sau untură de porc, dacă nu aveți untură de rață.   


  Poftă bună! 


November 11, 2015

Castane prăjite

Dacă tot e sezonul lor, iar eu nu am făcut sau mîncat vreodată castane coapte sau prăjite, am ajuns la concluzia că ar trebui să le încerc. Cîndva, în copilărie, am probat un pireu de castane care ori n-a fost bun, sau poate aveam eu gusturi ciudate pe-atunci...nu știu exact. Cert este că am rămas multă vreme cu ideea, că aceste fructe nu-s pentru mine. 
Totuși, curiozitatea m-a împins să cumpăr cîteva de probă. Cum să le coc sau prăjesc știam de la cunoștințe, dar am și întîlnit de-a lungul anilor rețete pe diverse forumuri, deci știam că nu-i mare lucru să crestez niște castane și să urmez 2-3 păși. Am ales să le prăjesc în tigaie, timpul de aștetpare fiind mai scurt. Am înțeles că în cuptor au nevoie de mai mult timp și, în plus, trebuie mereu stropite cu apă. Varianta cuptor necesită prea multă muncă pentru 11 castane :D 
Am observat că fiecare are tehnica proprie de crestare. Pentru că nu știam cum stă treabă, și dacă e importantă această operație, am crestat castenele în diferite moduri. În cruce, două linii paralele, pe margini și linii pe diagonală. Am ajuns la concluzia că se pot crestă oricum, crestate să fie! Dacă stau bine și mă gîndesc, cred că le puteam cresta pe ambele părți, pentru a se rumeni/maroni  mai bine. În orice caz, indiferent de modelul cum au fost crestate, de desfăcut s-au desfăcut toate, chiar ușor. 
Culmea e...mi-au plăcut! Iar culmea culmilor...i-au plăcut și fiicei mele! 
Așa că, dacă din diferite motive nu le-ați încercat pînă acum, nu faceți ca mine și așteptați 35 de ani din cauză că nu v-a plăcut știu eu ce piure nasol în copilărie. Dacă nu sînteți siguri, cumpărați doar cîteva bucăți, dar nu le lăsați neîncercate. 


Cele 11 starlete. Asigurați-vă că alegeți exemplare intacte, 
colorate frumos castaniu cu coajă lucitoare. 


Le-am pus la înmuiat în apă caldă aproximativ un sfert de ceas,  
apoi le-am scos și șters, și crestat cum veți vedea mai jos. 
Dacă printre castane se ascunde vreuna stricată, se va ridica la suprafață.  


Le-am prăjit într-o tigaie grea de inox, cu fund solid. Am încins tigaia cu tot cu capac, am pus castanele crestate în diferite moduri, am acoperit vasul și l-am lăsat cîteva minute în pace. 
Castanele încep să danseze ușor. Am săltat tigaia de două-trei ori și am pus-o înapoi pe foc. 
Am repetat operația de cîteva ori timp de încă 5-6 minute, și cam asta este... 
În total cred că au stat pe foc 10-12 minute. După ce am considerat că-s rumenite destul, 
le-am scos într-un castronel și le-am acoperit cu un prosop umed timp de cîteva minute. 
Umiditatea ajută la decojire.  


 Poftă bună!  


October 22, 2015

Struguri murați

Din nou de la Costin, din cămară de data asta, o rețetă de struguri murați. Deși nu am avut ocazia să-i gust vreodată, nici măcar nu auzisem pînă acum de struguri murați, sînt convinsă că-mi vor satisface papila. Am pus numai un borcan, dar mărișor. Cel tîrziu mîine-poimîine însă, voi pregăti încă un borcan, cu alt fel de struguri.  
Costin îi recomandă pe cei fără sîmburi. Pe mine nu mă deranjează deloc sîmburii, în plus, strugurii fără, nu mi se par așa aromați ca cei cu. Dar asta nu are importanță, e doar chestie de gust. Singura problemă e că trebuie să aștept 4 săptămîni! Asta este, mă conformez!  
Rețetea o găsiți scrisă pe pagina lui Adrian Hadean, v-o scriu și aici, dar o să vă scriu mai jos cum am procedat eu cu borcanul meu.  

 Ingrediente:


  •  2-3 ciorchini de struguri 
  •  750 ml oțet de vin 
  •  250 ml apă 
  •  2 linguri de zahăr 
  •  1 lingură de sare 
  •  foi de dafin  
  •  cuișoare  
  •  crenguțe de rozmarin 


Tăiați strugurii de pe ciorchini cu o foarfecă, păstrînd codița fiecărui bob. Așezați boabele în borcane, iar printre, frunze de dafin, cuișoare și cîte o crenguță de rozmarin. Oțetul cu apa, zahărul și sarea se fierb timp de 2 minute - numărate de cînd lichidul începe a clocoti. Turnați licoarea peste struguri, închideți bine borcanele, le trimiteți frumos în cămară, apoi timp de patru săptămîni vă gîndiți ce buni vor fi.

Eu am procedat în felul urmator:

Am tăiat boabele, le-am așezat în borcan, pe care apoi l-am umplut cu apă. Apa din borcanul cu struguri am turnat-o în cupa de măsurat. Așa am descoperit de cît lichid au nevoie strugurii din borcanul meu, pentru a calcula cît oțet și cîtă apă e nevoie. Trei părți oțet și una de apă, așa prevede rețeta. În cazul meu 225 ml oțet și 75 ml apa, deci în total 300 ml; am rotunjit suma cantității de lichid care era ceva sub 300 ml. Mă gîndeam eu că voi turna puțin pe lîngă, și chiar așa a fost. Mai bine să fie destul lichid decît să nu ajungă :D 
Sarea și zahărul, le-am pus după gust. O linguriță de sare, iar zahăr, aproximativ o lingură rasă.  
Am spălat bine strugurii sub jet de apă rece, i-am așezat împreună cu frunzele de dafin, rozmarin și cuișoare într-un alt borcan identic, dar sterilizat, am turnat lichidul fierbinte deasupra, am închis borcanul și mi-am pus pofta'n cui pînă la sfîrșitul lunii viitoare.  


 Boabele nu-s chiar așa mititele cum par. Ciorchinul are peste 40 cm, fără coadă :D 
 Nu l-am folosit în întregime.  




Aștept... 


Abia aștept să fac și supa de linte, rețeta aceluiași autor ( mulțumesc pentru inspirație ) , care va fi tot ceva nou. Nu am mîncat linte niciodată, deci ar fi cazul să văd despre ce e vorba :)

October 17, 2015

Varză de vară rusească

Dacă așa îi spune Vladen, proprietarul rețetei, așa i-am zis și eu. Nu se știe dacă e cu adevărat o rețetă rusească, dar cum bine spune și el, pînă nu vine careva să demonstreze că ar fi altfel...asta este, o varză de vară rusească...gătită toamna. 
Rețeta e super simplă, necesită puține ingrediente, nu e nevoie de iscusință de nici un fel, nici măcar de prea mult timp nu e nevoie, doar de o oală sub presiune, dacă vreți să preparați varza cu "viteza luminii". 
După ce am citit rețeta, mă gîndeam că e imposibil ca în șapte minute să iese o varză comestibilă, și, în plus, eram sigură că se va prinde cel puțin de fundul vasului, ba chiar mă gîndeam că se arde, datorită cantității reduse de lichid. Ştiam eu că varza proaspătă lasă ceva zeamă, dar cum nu prea am încă experiență cu oalele sub presiune, îmi circulau prin materia cenușie diverse scenarii. Fum, arsuri, incendii... :)) Daaar! A ieșit bună tare, iar rețeta va intra în patrimoniul familiei! Большое спасибо, Владен!

Nu am găsit semințe de mărar, doar din alea de semănat, dar nu sînt comestibile, tratate fiind. Însă între timp am aflat unde le găsesc, deci data viitoare voi pune și eu semințe cu nemiluita. 



Ingrediente:

  • 1 varză proaspătă, mărime medie  
  • 100 g pastă de roșii + o roșie tocată 
  • 50 ml apă 
  • 2 linguri ulei de floarea soarelui 
  • 1 legătură de mărar sau semințe uscate de mărar 
  • sare 

Am avut o varză cu spiț, așa ca Oblio, cu foile mai grosuțe, dar deloc îndesată și foarte fragedă. Am tocat-o așa cum a venit la mînă, adică fîșîi între 3-5 mm grosime.  


Am amestecat varza cu sare după gust, am așezat-o frumos în oală, am turnat apa, uleiul, pasta de roșii și roșia tocată cubulețe, și bineînțeles mărarul. Fără mărar, varza ar fi incompletă, fără pereche. Apoi am  făcut o poză :D, după care am amestecat uniform, am închis oala și am pus-o pe foc.  
Din momentul în care se închide ventilul începe fierberea sub presiune. Se lasă exact 7 minute la fiert. Nu mai mult! Dacă o lăsați prea mult iese prea moale. 


Așa arăta după exact 7 minute de fiert. Perfect, după gustul meu. Dacă vreți varza moale de tot, lăsați-o 2-3 minute în plus, dar nu mai mult de 10 minute în total, altfel veți obține pireu de varză :D  


 Pentru că nu voiam ca varza să se plictisească i-am adus companie un cîrnăcior prăjit.  



October 12, 2015

Crostini cu smochine și brînză de capră

Toamna asta smochinele sînt vedete. Ador smochinele, iar anul acesta am avut pentru prima dată și în grădină. Producție limitată, dar cu exemplare de toată frumusețea. Mari, dulci și aromate. Le-am savurat proaspete; direct lîngă smochin  :D sau pe lîngă o bucățică de brînză cu mucegai, nuci pecan și miere de salcîm. La anul poate vor fi mai multe.  
  
Dar să vă spun despre crostini ăștia...mmm, un deliciu! Rețeta aparține Dianei de la Disturbingly Delicious. Mulțumesc, draga mea!  
Combinația este perfectă din punctul meu de vedere. Am folosit o brînză de capră ușor tartinabilă, smochine coapte bine, miere de salcîm și piper în calitate Tellicherry. Despre acesta vreau să vă spun cîteva cuvinte.  
Piperul Tellicherry, deși similar cu piperul negru, are o aromă mai intensă, ușor nucoasă, mai caldă, mai prietenoasă, mai nobilă. Piperul negru este obținut din fructele încă verzi, necoapte. Tellicherry este recoltat chiar înainte de a se maturiza, cînd fructele capătă o culoare brună-roșiatică, prin urmare, boabele de piper sînt semnificativ mai mari, au o aroma deosebită, mai focoasă. Pentru că riscul de a pierde recolta este mai mare, din cauza păsărilor cărora le plac fructele coapte, vreme nefavorabilă...etc, cultivatorul ridica prețul, iar noi îl plătim dacă vrem piperul ăsta :))) 





Ingrediente:


  • felii de baghetă rustică
  • brînză de capră  
  • felii de smochine 
  • miere de salcîm 
  • piper Tellicherry 


Cîte felii de pîine, cîtă brînză, miere sau felii de smochine...rămîne la alegerea celor care prepară crostini. Eu am vrut ceva dulce, deci am stropit cu miere, așa, mai fără milă :D
Cuptorul preîncălzit la 180 °C. Am lăsat pînă cînd au arătat așa cum voiam. În jur de 8-10 minute.




 O toamnă minunată să aveți!  



Afară-i toamnă 

_________________________________________MIHAI EMINESCU


Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,
Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată, 
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

De odat'aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.

October 2, 2015

Gușă cu boia și usturoi

M-a pălit pofta de gușă cu boia și usturoi. Cred că frigul, ziua mai scurtă și mohorîtă mi-au scormonit prin sertărașele cu amintiri din copilărie, mi-au activat papilele. Nu mai mîncasem din tinerețe...nici nu mai știu exact de cînd, dar sigur sînt peste 25 de ani de atunci. Aveam eu idei cam cum se prepară, dar nu știam exact ce și cum, așa că am apelat cu încredere la Google. Din primele trei variante am ales una, adică rețeta de Gușa cu boia de pe site-ul lui Adrian Hădean, prezentată de Costin Barbutz. Vreau să vă spun că am citit-o de vreo trei ori. De plăcere! Cum a scris-o băiatul ăsta, sigur n-a mai scris-o nimeni. Şi dacă nu vă place gușa cu boia, tot veți dori s-o faceți, doar de dragul poveștii. Neapărat să o citiți!  
Am înjumătățit aproximativ cantitățile date în rețetă, deoarece nu știam dacă va ieși pe placul nostru, și nici prea mulți amatori de gușă cu boia prin jur nu avem.
Cum a ieșit? Minunat de bună!  
  
 Ingrediente:  
  
  •  1 kg de gușă de porc, tăiată în bucăți 
  •  2 cepe mititele, că așa am avut, tăiate în jumătate  
  •  3 frunze de dafin 
  •  3-4 rămurele cimbru  
  •  2 linguri (rase) sare 
  •  1 lingură boabe de piper 
  •  apă botezată cu cidru, cît să acopere toate cele din vas 
  
Toate aceste ingrediente se pun într-un vas și se fierb aproximativ o oră, din momentul în care începe a clocoti, apoi se scot bucățile de gușă din zeamă parfumată și se transferă într-un vas transparent, de jena. Că vor să fie văzute, spune Costin. Bineînțeles că le puteți pune în ce vas doriți, eu însă am vrut să rămîn în poveste, așa că am ascultat :D 




În drum spre foc. 



 Am îmbrăcat bucățile de gușă în usturoi pisat în mojar și un amestec de boia dulce cu ceva boia iute.


 Bucățile de gușă înroșite cu boia, aromatizate cu usturoi...mmmm ce aromă îmi escaladează nasul!  
Dar trebuie să așteptăm. Măcar o zi :D


 Un cidruleț pe lîngă și toată lumea e fericită! Merci, Costin!  







September 25, 2015

Supa de dovleac Hokkaido cu brînza Reblochon

Am destule supe de dovleac pe blog, dar una mai merge. Îmi plac atît de mult supele din tot felul de dovleci…de fapt știți voi, ador toată familia Cucurbitaceae.  

Hokkaido e un dovleac mai mititel cu coajă subțire portocalie-roșiatică ( red Hokkaido ), care prin fierbere devine moale și poate fi consumată. Totuși eu curăț dovleacul. Pulpa este parfumată cu miros dulceag de aceea potrivește bine și la plăcinte sau prăjituri gen Carrot Cake ( înlocuiți morcovii cu dovleac ras, un deliciu ), muffins, chiar și crud în salate, copt cu zahăr și scorțișoară - un desert minunat! Semințele acestui dovlecel sînt mari și grase, dacă nu vă este lene și le curățați de miezul ațos din interior  le puteți coace cu sare în cuptor și consuma…sau le uscați și plantați în grădină la anul :) 

De data asta am vrut ca supa să fie puțin mai lichidă, cremoasă dar mai mătăsoasă - brînza reblochon îi conferă această textură fină, iar dacă supa e prea groasă, efectul mătăsos nu prea se observă. Dacă doriți o supă cremă groasă, reduceți din lichid. Hokkaido se poate înlocui și cu Butternut ( cel cu formă de pară ), care este aproape la fel de aromat, parfumat și dulceag.  

Crutoanele de pîine le puteți praji în tigaie sau coace într-o tavă în cuptor. Puteți lăsa feliile de pîine întregi sau le tăiați cubulețe; cum vă place, cum aveți poftă, chef sau cum va dictează papila, ochiul, inima :D  
  



  
 Ingrediente pentru supă: 
  
  •  1 dovleac Hokkaido ( 1kg aprox.), curățat și tăiat cuburi 
  •  1 ceapă roșie lunguiață, tăiată cubulețe 
  •  4-5 tije de țelină verde, tăiate în două-trei bucăți 
  •  1 morcov mare, tăiat rondele 
  •  1 l supă de legume sau pui, sau apa 
  •  50-70 g brînza reblochon ( au lait cru ), fără crustă 
  •  2 linguri ulei de floarea soarelui 
  •  1 lingură ulei din semințe de dovleac 
  •  sare, piper, nucșoară 
  
Dovleacul, morcovul, ceapa și tijele de țelină se învîrt cu o paletă 2-3 minute în ulei de floarea soarelui, pe foc domol. Nu se rumenesc, ci doar se amestecă între ele să se împrietenească. Se toarnă supa, se acoperă și se lasă la fiert pînă legumele sînt moi. Tijele de țelină se îndepărtează, altfel finețea mătăsoasă și culoarea supei au de suferit - chiar și aroma, în cazul în care nu doriți o supă cremă de legume. Parfumul discret este suficient. În cazul în care acum vi se pare că aveți prea mult lichid în vas, scoateți o parte din supa lichidă într-un castronel și o păstrați lîngă.  
Condimentați după gust, apoi pasați legumele cu un mixer vertical pînă supa devine fină. Dacă e prea groasă, subțiați-o cu supă din castronel. 
În supa fierbinte se adaugă brînza și se amestecă pînă se topește, apoi adăugați o lingură de uei din semințe de dovleac. Nu mai mult. E suficient pentru a o aroma ușor, iar culoarea supei nu devine…turbata :D  
Decorați supa caldă cu crutoane aromatizate și cu cîte o linguriță de ulei din semințe de dovleac pro porție. Un deliciu uleiul de dovleac! 

  
 Ingrediete pentru crutoane:  
  
  •  felii de pîine întregi sau cubulețe, cum vă place 
  •  ulei de măsline 
  •  2 căței de usturoi 
  •  cimbru ( Thymus ) proaspăt 
  
Feliile de pîine se așaază într-o tavă, eventual pe hîrtie de copt, se stropesc cu ulei de măsline și presară cu cimbru proaspăt. Cățeii de usturoi cu tot cu coajă se zdrobesc ușor cu lama unui cuțit și se pun în tavă. Rolul lor e să parfumeze pîinea. Tavă se dă în cuptorul preîncălzit la 250°C și se lasă pînă crutoanele/feliile de pîine devin aurii.  
  
Poftă bună



September 17, 2015

Ravioli cu somon afumat

Am mai făcut eu paste umplute cu somon, puțin diferite, dar și felul acesta merită un loc pe blog. Rețeta este preluată de pe Giallo Zafferano. Singura diferență între rețete este la umplutră. Eu am folosit doar somon, iar rețeta prevede și creveți. Ah, la sos, am folosit cantitatea dublă de roșii pasate. 
Mi-a fost dor să fac paste, mai ales că am cumpărat un ștanțator de ravioli din Italia. Stiți că am eu așa o pasiune pentru tot felul de decupatoare de paste. Bineînțeles că pintenul/ rotița va rămîne cea mai ușoară și  rapidă metodă de tăiat ravioli sau alte paste. Cu tăietorul asta însă nu s-a dezlipit nici o bucată la fiert. Presează foarte bine și taie chiar ușor. Nu mă așteptam. În orice caz mi-a făcut pacere să mă joc cu el :) 

Bunătate de ravioli!




Ingrediente aluat: 
  
  •  300 g făină  
  •  3 ouă mari
  •  1/4 linguriță sare  

Am frămîntat toate ingredientele cu robotul, pînă am obținut un aluat compact, destul de fest și deloc lipicios. L-am mai frămîntat și cu mîna vreo 2 minute apoi am format o bilă pe care am învelit-o în folie transparentă. Am dat auatul la frigider aproximativ o oră. Se lasă neapărat la odihnă! Aluatul se împarte în două, apoi se întind două foi dreptunghiulare cît mai subțiri
 


Ingrediente ravioli și  sos:  
  
  •  200 g somon afumat 
  •  4 rămurele de cimbru ( Thymus ), tocate fin
  •  2 căței de usturoi, tocați fin
  •  2 linguri vinars/cognac (o jumătate de păhărel ) 
  •  200 g ricotta 
  •  5 linguri ulei de măsline 
  •  200 ml tomate pasate 
  •  250 smîntînă proaspătă 
  •  sare, piper, nucșoară 
Cîteva imagini din timpul preparării. 

Somonul se mărunțește, nu prea fin. 



Usturoiul se încinge ușor pînă devine transparent.  Se adaugă somonul, cînd este încins și cognacul, și se amestecă două-trei minute pe foc domol, apoi se lasă la răcit. 






 Somonul rece se amestecă cu ricotta, cimbru, piper și nucșoară.  
 Mare atenție cu sarea! Somonul afumat este suficient de sărat.  



Pe foaia de aluat întinsă cît mai subțire, se așază grămăjoare de somon. 
Se acoperă cu cealaltă foaie și se apăsa ușor pe lîngă somon. 
Nu ratați video-ul de pe site. Acolo puteți vedea exact cum se procedează.  




Sosul l-am preparat după vreo două ceasuri.  
 Ravioli au așteptat cuminți în frigider, întinși pe o tavă presărată cu făină.  
Minunatul meu ștanțator! 


Sosul
 Se încinge ușor usturoiul, apoi se adaugă rămurelele de cimbru. Nu se rumenesc, ci se scălda puțin,  
 atît cît să parfumeze uleiul de măsline. Se adaugă roșiile pasate și se amestecă timp de 2-3 minute pe foc domol.   



Se adaugă și smîntîna, se mai amestecă 1-2 minute. 
În acest sos se pun ravioli fierți al dente, se amestecă ușor, gata!  



Bun de tot! 




Notițe:
 
- în varianta originală, rețeta conține 100 g creveți
- somonul afumat e sărat, deci atenție cu sarea
- o altă variantă ar fi 100 g somon proaspăt în locul creveților
- mie mi-au placet și reci, ravioli